Conform EIP (Echipamentul Individual de Protecţie): Orice lucrator care riscă accidentări ale corpului sau braţelor sau vătămări ale pielii, în special cauzate de impacte mecanice, flăcări, umiditate, căldură şi frig, toxicitate, materiale de lucru caustice sau iritante, trebuie să primească îmbrăcăminte de protecţie potrivită şi practică din material adecvat, de ex. mănuşi de protective.

Când se aleg mănuşile, trebuie să se acorde o atenţie deosebită pericolului de sensibilitate, respectiv dezvoltarea de alergii cauzate de materialele de lucru şi de materialul mănuşilor. Manusile trebuie să se potrivească purtătorului.

Angajatii trebuie sa fie instruiti cum să lucreze în condiţii de securitate cu mănuşile de protecţie.

Pictogramele imprimate informează utilizatorii cu privire la tipul de pericole de care mănuşile îi protejează.

Orice lucrător care riscă accidentări ale picioarelor cauzate de căderi de obiecte sau materiale, sau de lucrul cu mase fierbinţi sau foarte reci, trebuie să primească încălţăminte de securitate şi protecţie adecvată.

Echipamentul trebuie să fie ales în conformitate cu condiţiile ergonomice, scopul protective şi să se potrivească purtătorului.

Încălţămintea trebuie să protejeze împotriva: pătrunderii de umezelii, materialelor fierbinţi topite sau incandescente, materialelor toxice, caustice sau iritante, dacă este cazul.

Dupa cerinţele si nevile clientului, tălpile trebuie să fie protejate împotriva uzurii, a alunecărilor şi să fie antistatice.

Incălţămintea de protecţie trebuie să ofere protecţia:

• degetelor;
• a gleznei;
• a metatarsienelor.

Încălţămintea de protecţie trebuie să fie uşoară şi trebuie să se poată da uşor şi repede jos.
Durata de purtare a ecipamentelor de protective pentru picioare este in functie de:

• uzură
• modul de purtare

Lucrătorii care riscă accidentări ale capului cauzate de căderi de obiecte sau materiale, sau cauzate de mase fluctuante, sau de ciocniri cu obstacole, trebuie să primească câști de protecție adecvate. Aceasta se aplică mai ales lucrărilor in construcții în producție, etc..
Lucrătorii trebuie sa fie instruiți cum să lucreze în condiții de securitate cu echipamentul de protecție.

Căştile de protecţie acoperă diferite zone de risc. Este vorba despre cinci astfel de zone:

• mecanice: obiecte care cad, sarcini suspendate, lovituri
• chimice: stropirea cu substanţe chimice lichide
• termice: stropi de metal topit, scântei, radiaţii termice, lichide fierbinţi, manifestări meteo
• vizuale: radiaţie UV
• electrice: arcuri electrice

Pentru evitarea accidentelor de muncă, protecția împotriva acestor pericole este foarte importantă.

Echipamentul de protecţie a urechilor necesar trebuie să fie furnizat angajaţilor numai după ce toate celalalte măsuri tehnice au fost luate. Dacă nu se poate exclude că expunerea zilnică la zgomot a lucrătorilor nu depăşeşte nivelul de evaluare de 85 dB, trebuie să se furnizeze echipament de protecţie a urechilor adecvat.
Lucrătorii expusi la zgomot trebuie sa primească instrucţiuni la intervale regulate, despre:
– pericolele pentru auz,
– ajustare, utilizare, timp de purtare, curăţire
– întreţinerea echipamentului de protecţie a urechilor,
– aceasta trebuie să se bazeze pe informaţiile de la producător

Masuri pentru diminuarea nivelului de zgomot:

1. Măsuri tehnice:
– Măsuri structurale la sursa de zgomot;
– Modificarea procedurilor de lucru;
– Reducerea propagării zgomotului.

2. Măsuri organizaţionale:
– Stabilirea unui program de reducere a zgomotului;
– Schimbarea frecvenţei;
– Spaţiu separate;
– Pauze de zgomot.

3. Măsuri personale:
– Furnizarea şi utilizarea de echipament de protecţie a urechilor.

De la ce moment trebuie purtată protecţia auditivă?

Protejarea angajaţilor într-un mediu de lucru poluat fonic este reglementată de Directiva CE 2003/10/CE privind protecţia împotriva zgomotului. Aceasta stipulează că protecţia auditivă trebuie să fie asigurată de către angajator începând de la 80 dB, iar de la 85 dB, angajatul este obligat să poarte protecţie auditivă adecvată:

1. Fără obligaţie de purtare: ⌀ nivel de zgomot < 80 dB, zgomot în impulsuri < 135 dB
2. Punere la dispoziţie, dar fără obligaţie de purtare: ⌀ nivel de zgomot 80 dB până la 85 dB sau zgomot în impulsuri 135 dB până la 137 dB
3. Punere la dispoziţie şi obligaţie de purtare: ⌀ nivel de zgomot > 85 dB, zgomot în impulsuri > 137 dB

În acest sens, se vor respecta cerinţele de siguranţă ale standardelor EN 352-1 până la EN 352-8.

Capul se numără printre cele mai sensibile zone ale corpului uman. Diferitele acţiuni mecanice externe pot afecta nu doar pielea şi oasele, ci mai ales creierul şi implicit funcţiile sale vitale. Pentru a se proteja împotriva unor astfel de acţiuni, omul a descoperit protecţia pentru cap încă de acum câteva secole. Căştile de siguranţă specifice diferitelor activităţi şi deci şi căştile de protecţie industriale, cum le numim acum, au apărut abia în anii industrializării. În lumea laborală din zilele noastre, căştile de protecţie acoperă diferite zone de risc. Este vorba despre cinci astfel de zone:
– mecanice: obiecte care cad, sarcini suspendate, lovituri
– chimice: stropirea cu substanțe chimice lichide
– termice: stropi de metal topit, scântei, radiații termice, lichide fierbinți, manifestări meteo
– vizuale: radiație UV
– electrice: arcuri electrice

Pentru evitarea accidentelor de muncă, protecția împotriva acestor pericole este foarte importantă.

Angajații expuși la gaze, vapori sau materii în concentrații ce reprezintă un pericol pentru sănătate trebuie să primească protecție adecvată a respirației. Pentru ca organismul să rămână sănătos, aerul curat este vital.

Substanțele nocive se împart în două categorii:
1. Particule: Printre particule, se numără pe de o parte praful uscat, cum ar fi fibre, praf fin sau fum, iar pe de altă parte praful higroscopic, cum ar fi cristale, săruri, spori, germeni sau aerosoli.

2. Gaze: În categoria gazelor şi a vaporilor, se găsesc moleculele libere din aer, cum ar fi cele de ozon, precum şi vaporii şi gazele solubile în apă, solubile în grăsimi, acide sau bazice.

Clase de filtrare al semimăștilor cu filtre de particule

Nivelul de protecție al acestora este măsurat cu indicativul FFP (filtering facepiece) și este clasificat în 3 clase de filtrare, în funcție de concentrația în aer a contaminantului. Sunt destinate exclusiv pentru protecția căilor respiratorii împotriva particulelor solide și lichide, cum ar fi pulberile , fumul, aerosolii.
Semimasca cu filtru este un echipament complet de protecție a căilor respiratorii, care este format în totalitate sau parțial dintr-un material de filtrare.

FFP1 – Protejează împotriva particulelor și a prafurilor non-toxice, precum și a aerosolilor pe bază de apă și ulei, întâlnite de regulă în condiții de șlefuire manuală, perforare și tăiere. De asemenea, oferă protecție și împotriva agenților biologici, virușilor, bacteriilor sau fungilor. Limită de aplicare: până la 4 x valoarea limită pentru particule.

FFP2 – Mască de protecție împotriva pulberilor fine solide și lichide slab toxice, precum și a substanțelor ușor iritante. Destinată mediilor de lucru care implică tencuire, șlefuire, praf de lemn sau ciment.
Limită de aplicare: până la 12 x valoarea limită pentru particule.

FFP3 – Masca oferă protecție împotriva substanțelor nocive, particule de praf, vapori, aerosoli toxici, particule radioactive.
Limită de aplicare: până la 50 x valoarea limită pentru particule.

Imbrăcămintea de protecţie necesară trebuie furnizată lucrătorilor astfel:

• flăcări, căldură şi frig, radiaţii;
• zone cu pericol de explozie;
• materiale de lucru (ex. toxice, caustice, iritante);
• lucru în zone umede;
• contaminare puternică (ex.: lucrări ce produc cantități mari de praf)

Domeniile de aplicație sunt mai multe: construcțiile de mașini, industria metalelor, industria chimică, industria aeronautică şi cea spațială, alimentarea cu energie, logistica, construcția de nave. Îmbrăcămintea de protecție vă protejează angajații de diverse pericole